Carol I, primul (și cel mai bun) rege al României

Karl Eitel Friedrich Zephyrinus Ludwig von Hohenzollern-Sigmaringen, cunoscut de români drept Carol I/întâiul. A fost primul rege al Principatelolor Unite ale Moldovei și Țării Românești și mai tarziu a Regatului României. El a fost cel mai longeviv conducător al României (48 de ani) și primul membru al dinastiei regale de origine străină.

Carol a fost născut în Imperiul German, și a primit o educație militară pe stil prusac, bazată pe disciplină, modestie și rigurozitate. Acesta a studiat o academie militara, așa cum era obieciul elitelor din Germania.

Momentul de intersecție cu România a apărut în 1866, pe când Carol avea 27 de ani. I-a fost propus să devină domnitorul României, o țărișoară obscură din est care nici măcar nu era independentă. Acesta într-un final a acceptat, venind în România în secret, sub o identitate falsă în 1866. La ajungerea sa în țară,Carol a fost șocat. Vedea o țară subdezvoltată, orientală și cu o clasă politică certăreață și dezorganizată. România de atunci contrasta profund cu sistemul prusac ordonat cu care fusese obișnuit Carol, România având între 1866 și 1871, 10 guverne.

Acesta debandadă politică l-a făcut pe Carol sa se întrebe cum va putea conduce această țară haotică. Situația politică s-a mai calmat abia după ce în 1871,acesta a amenințat că abdică. După amenințare, politicienii au decis să îl asculte pe Carol și să adopte un stil mai puțin haotic de a face politică. El a creat un sistem politic rotativ, în care cele 2 partide(Partidul conservator și Partidul Național Liberal) de pe scena politică românească să guverneze rotativ pe baza unor perioade clar definite.

În 1877 a început Războiul Ruso-Turc, iar Carol a profitat de această oportunitate pentru a dobândi independența României, aceasta fiind dobândită la 10 Mai 1877. După dobândirea independenței, Carol a putut să înceapă procesul de reformare și modernizare a statului român, lucru încetinit până atunci de dominația otomană. După căpătarea independenței, România a devenit regat, iar Carol a fost încoronat în 1881 rege al României.

În următorii ani de domnie a lui Carol, România s-a schimbat cu o viteză uluitoare, fiind construite multe proiecte de infrastructură(Podul de la Cernavodă,Portul Constanța, un sistem amplu de cale ferată și multe altele) , s-a înființat Banca Națională, s-a amenajat Calea Victoriei, s-au construit multe noi clădiri și palate(Ateneul, Palatul Cotroceni și Castelul Peleș) ,s-a investit în cultură și educație și în multe altele. În anii săi de domnie, România s-a schimbat Radical, dintr-o țară cu o aparență oriental-otomană într-o țară modernă, care se dezvolta rapid și care începea din ce în ce mai mult să semene cu celelalte țări europene dezvoltate, Bucureștiul devenind ,,Micul Paris’’.

O altă dovadă de dedicare a lui Carol față de România este faptul că în 1914,când a început Primul Război Mondial, Carol a avut tendința ca România să se alăture războiului de partea Germaniei și a Puterilor Centrale, lucru care ar fi dezavantajat România. Deoarece Imperiul Austro-Ungar, aliatul Germanei deținea controlul asupra Transilvaniei(regiune majoritar românească). O alianță cu Germania, deci implicit cu Austro-Ungaria ar fi făcut aproape imposibilă căpătarea Transilvaniei de către România. Clasa politică l-a sfătuit pe Carol să nu intre în război și să nu semneze vreun tratat de aderare la Puterile Centrale. Într-un moment care a demonstrat dedicarea lui Carol față de România, acesta a acceptat cu inima grea decizia clasei politice, ,,întorcând spatele” țării sare natale, punând interesele României deasupra sentimentelor sale personale. Acesta decizie s-a dovedit a fii mai bună, deoarece dacă România s-ar fi alăturat Puterilor centrale, ar fi fost în cel mai rău caz învinsă și în cel mai bun caz o țară învingătoare care nu ar fi căpătat foarte mult ca urmare a războiului.

Acesta a murit pe 10 Octombrie 1914 la Castelul Peleș, una dintre reședințele sale, după 48 de ani de domnie fructuoasă și glorioasă .Un lucru mult discutat despre moartea sa este faptul că la capul patului său în dimineața morții au putut fii găsite: un pahar cu apă și un biscuit militar, este spus că și acest lucru este un simbol pentru dedicarea lui Carol I. Regele care făcuse atât pentru România lua cu el pe lumea cealaltă decât un biscuit din rațiile armatei(lucru ce denotă formarea și cariera sa militară) și un pahar cu apă. Acesta a mai lăsat în urmă și o mare sumă de bani pentru investiții în cultură, bani din fondurile sale proprii

În concluzie, Regele Carol I a fost omul care a modernizat România și care a scos România de pe o cale orientală și a pus-o pe o cale occidentală. Domnia sa lungă și încununată de succes a dezvoltat și modernizat România și a făcut posibilă România Mare, prin  câștigarea independenței și prin abținerea de la implicarea în Primul Război Mondial. Regele Carol I nu a fost doare un rege productiv și benefic, ci a fost regele care a pus bazele României mari și României moderne. Domnia sa a deschis calea pentru realizările următorilor regi.

Recomandari: