Bizarul Silvio

Dacă urmăriți știrile, cel mai probabil ați citit că a murit Silvio Berlusconi, omul care a dominat politica italiană la sfârșitul anilor ’90 și pe tot parcursul anilor 2000.
Grobian, dar carismatic, incompetent, dar extrem de capabil, hazliu, corupt și bizar, Silvio Berlusconi a fost un om contradictoriu și un personaj puțin spus pestriț.

El s-a născut în Milano în 1936, într-o familie ca oricare alta din clasa de mijloc. A studiat dreptul și inițial a activat drept cântăreț pe vase de croazieră pentru a se întreține. Mai târziu, s-a lansat în afaceri și a devenit un mare dezvoltator imobiliar în Milano, construind complexe rezidențiale precum Milano 2. Ulterior, a exploatat lipsa totală de divertisment dată de monopolul statului asupra televiziunii și, după ce statul a permis în primul rând la nivel local și apoi la nivel național apariția televiziunilor private, Berlusconi a construit un adevărat imperiu media începând cu canalul TV al complexelor sale.

Astfel, de prin anii 70’, Berlusconi era un adevărat mogul media și unul dintre cei mai bogați oameni din Italia, televiziunile lui având o cotă de piață de peste 90%. Pe lângă toate acestea, el a devenit în 1986 patronul clubului de fotbal A.C Milan, pe care l-a recuperat din faliment și l-a dus la victorie în câteva campionate europene, lucru ce l-a făcut pe Berlusconi favoritul microbiștilor.

După ce a avut succes în afaceri și a devenit omul care practic era sinonim cu media în Italia, Berlusconi a intrat în politică și a înființat în 1994 Forza Italia, un partid populist de dreapta cu o ideologie nu foarte bine închegată, care și-a luat numele de la un slogan fotbalistic de susținere a Italiei. La alegerile din 1994, acest partid nou a șocat pe toată lumea când a câștigat cu peste 40% din voturi, iar Berlusconi a devenit premier.

Primul său mandat de prim-ministru s-a încheiat după mai puțin de un an, când Berlusconi a trebuit să demisioneze ca urmare a unor probleme legate de fraudă financiară și corupție. La următoarele alegeri, Berlusconi și partidul său nu au mai ajuns la putere, dar în 2001 s-au întors la guvernare, Berlusconi fiind prim-ministru între 2001 și 2006, precum și între 2008 și 2011.

Berlusconi ca prim-ministru poate fi rezumat destul de ușor: corupție, scandaluri, acuzații de relații sexuale cu minore și orgii, gafe diplomatice ridicule, dar haioase și o guvernare mediocră și neglijentă.

Dar hai să le luăm în ordine. Berlusconi a avut pe tot parcursul carierei sale politice probleme cu legea, fiind acuzat printre altele de evaziune fiscală, abuz în serviciu, mită, spălare de bani și delapidare. A fost găsit vinovat și condamnat la închisoare, dar nu a executat-o datorită vârstei înaintate. Pe latura non-financiară, a fost acuzat de relații sexuale cu minore și încurajare a prostituției cu minore.

Un alt aspect prin care Berlusconi s-a remarcat a fost comportamentul său bombastic și profund nediplomatic. De exemplu, el flirta inclusiv la televizor cu orice femeie i se arăta în față și se comporta la summituri de parcă ar fi venit să bea un șpriț cu ceilalți lideri, nu să discute probleme serioase.

Unele dintre cele mai cunoscute momente sunt când l-a descris pe Barack Obama ca pe „ăla bronzat” sau când, după ce limuzina l-a adus la o întâlnire cu Angela Merkel, el a plecat în direcția opusă și a mai stat câteva minute cu spatele la Merkel și cu o mână în buzunar pentru a termina un apel telefonic.

Și deși pare greu de crezut, așa-zisul fenomen al „politicianului de teflon” a fost prezent și în cazul său. Astfel, prin carismă și utilizarea mediei subordonate, Berlusconi a reușit să facă ca aceste acuzații foarte grave să nu se lipească de el și să nu îl afecteze.

În privința guvernării, Berlusconi a condus mediocru, iar vagitatea sa ideologică a fost reflectată în modul în care a guvernat, lucru agravat de criza economică din 2008. Economia Italiei a stagnat în mare parte, datoria a crescut, iar în 2008 a primit o lovitură puternică.

Astfel, putem vedea că premierul Berlusconi a adus mai degrabă pâine și circ decât dezvoltare economică și soluții, iar populismul său pe tema migrației și imigrației a adus tensiuni și diviziuni în societate.

În concluzie, Silvio Berlusconi a fost un personaj interesant și unic, dar din multe puncte de vedere repingător și chiar dezgustător.
El, acel miliardar superstar populist și șocant a fost de fapt Donald Trump- ul de dinainte de Trump și a fost etalonul acestui tip de politician. Iar, fanfaronada sa energică și carisma sa unică și adesea indecentă a avut talentul aproape unic de a face lumea să îi uite defectele politice și personale imense.

 

Extra info: